Orașul din perspectivă de gen

După două zile destul de intense, am decis să mă duc la un atelier despre “Orașul din perspectivă de gen”, tot în cadrul festivalului Ecosistem, organizat de Șangri-la Artistic Ground.

Nu știam la ce să mă aștept de la atelier. Nici nu am avut când să mă gândesc. Din experiența festivalului so far, mă așteptam la participanți mai diverși. Am fost doar femei. Cum au zis unele dintre participante poate că nu a fost rău. Eu nu aș fi zis nimic diferit dacă ar fi fost și măcar un bărbat, dar pe alte femei poate le-ar fi inhibat. Așa s-a creat de la sine un spatiu safe între noi. Apoi, am realizat că eu când mă așteptam să fie și bărbați, nu mă gândeam neapărat, deși ar fi fost îmbucurător din punctul meu de vedere, la bărbați hetero.

Atelierul coordonat de Victoria și Monica de la Art Fusion a fost deschizător de ochi. Nu este ceva nou că în mare parte sunt străină de orașul în care îmi petrec majoritatea timpului când sunt în afara casei. Nu îi acord mare atenție decât dacă mă deranjează sau mă surprinde cu ceva.

Am locuri care îmi plac și altele pe care le evit cât se poate de mult, dar nu m-am uitat la el cu atenție decât în cazuri extreme: o perioadă sabatică, cum a fost când am venit de la Florența și nu aveam job și mă plimbam prin București ca un turist, în pandemie când s-au golit brusc străzile, în cadrul creării performance-ului Urban dream. Chiar și când sunt turist în alte orașe îmi place să mă plimb și să observ arhitectura, oamenii, relațiile dintre ele, și cu vegetația, eventual fauna dacă există una. De obicei nu prea există decât domesticită.

Nu mă uit aproape niciodată din perspectiva de gen. Este un oraș pentru femei sau bărbați.? Este pentru oameni, evident, dar pentru mare parte din istorie oameni erau doar bărbați. Femeile erau considerate un fel de sub specie.

Am zis aproape niciodată, fiindcă am făcut asta când am fost în Spania, în mai, dar fără intenție. A fost doar o consecință a cercetării pentru care m-am dus acolo. Și singura cultura pe care am observat-o din punct de vedere al genului a fost cea flamenco tot pentru același motiv, deși discuția acolo s-a dus foarte mult și pe trans, ceea ce la atelierul de azi nici nu s-a luat în calcul, pentru că este ceva atât de nou pentru Romania că parcă nici nu exista subiectul. Realist vorbind la cât de înapoiată este discuția de egalitate a femeilor, restul discuțiilor par premature neavând nicio bază pe care să se poarte cu majoritatea românilor.

Mi se părea amuzant că discuția se purta despre București, dar în capul meu rulau exemple din Sevilla.

Ce nu mi s-a părut așa amuzant este că eu nu dau importanta numelor de străzi, decât ca ceva orientativ. Ar fi putut la fel de bine să se cheme prima strada, a doua strada etc. Însă este foarte relevant referitor la conștiința comună a unei societăți cum își denumește străzile. Practic acele denumiri comemorează ceva sau pe cineva. Cum ne alegem ce vrem să ne amintim? De ce vrem sa ne amintim acele persoane, evenimente, etc?

Ce am învățat din acest atelier?

1% din străzile din București au nume de femei, în mare parte soțiile, sau fiicele cuiva

Străzile cu nume de femeie sunt mai mici, eventual alei sau fundături

Femeile care au murit în timpul revoluției de la 1989 sunt considerate victime, în timp ce bărbații sunt eroi

Din o sută și ceva de licee doar 5 au nume de femeie și 89 de bărbați, restul au denumiri neutre, ca de exemplu Școală Centrală.

Ne-au rugat să ne gândim la ce femei ar merita să aibă străzi denumite după ele. Nu m-am gândit decât la Ana Aslan, deși nu puteam să spun mare lucru despre ea decât că a fost doctor, adică de la institutul cu numele ei e crema mea de față 😅. Nu are stadă în București, dar are în Brăila. Mi-a rămas asta întipărit în cap pentru că am mers de câteva ori pe strada aia când am fost in Brăila în iulie, deși eu nu sunt atentă la denumiri și chiar nu mă interesa cum se cheamă strada respectivă nici orientativ. Dar am simțit că înseamnă ceva. Încă nu știu ce. 😅

Apoi am vizualizat casa memorială a lui Frederic Storck și a Ceciliei Cuțescu – Stork, dar nu i-am zis numele ei. Se pare că ea are o stradă cu numele ei în București, o fundătură pe la marginea orasului în drum spre Târgoviște. Frederic Stork nu are strada dacă contează asta cu ceva. Casa lor memorială e pe strada Vasile Alecsandri. No relation.

Alte pictorițe avem destule, dar cum eu nu țin minte nume și nu m-am marcat niciuna in mod special atât cât să îl rețin, trebuia să caut pe internet, dar parțial în momentul acela nici nu mă gândeam la artiste ca exemple.

Ce este interesant este ce ne-au zis ele:

Prima femeie neurochirurg din lume a fost româncă: Sofia Ionescu-Ogrezeanu

Prima femeie avocat din lume cu un doctorat în Drept : Sarmiza Bilcescu

Prima femeie arhitect din România și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general : Virginia Andreescu Haret